La fel de american ca placinta cu mere si Ziua Recunostintei, visul american a luat amploare unde altundeva decat in America? Majoritatea 'visatorilor' erau, chiar de la inceputuri, emigranti care doreau sa vina in America pentru a da lovitura: in entertainment, in business, in politica si in majoritatea domeniilor existente. Da, la vremea aceia si chiar acum, America este vazuta ca 'tara tuturor posibilitatilor' pentru ca -dupa ce si-a castigat independenta fata de britanici, s-a dezvoltat surprinzator de bine iar cele 2 razboaie desfasurate pe continentul european nu au afectat-o prea tare in ciuda participarii ei- are o economie infloritoare.
Dar totusi, dintre miile, milioanele de emigranti, cati au trait ,de fapt, mult ravnitul 'vis american'? Pai, daca stam sa analizam putin problema, nu prea multi, adica nici unu la suta. Majoriatatea din vedete si afaceristi aspiranti au devenit vanzatori, bucatari, menajere, majordomi, valeti in orice caz, munca 'de jos' , ca doar, economia infloritoare nu se face pe spatele americanului, ci pe cel al emigrantului. Desigur, ar fi nedrept sa spun ca nimeni nu si-a trait visul, ba da au fost, putini cei drept, majoritatea probabil americani. Si 90% in industria showbiz-ului, in cetatea filmului, stralucitorul Hollywood unde stelele starlucesc si se sting dupa cum isi schimba producatorul ciorapii (avand in vedere ca are o menajera emigranta care spala 7 cosuri de rufe pe zi, destul de repede :) ). Si in acest punct, sute de fosti cantareti si cantarete care au avut cele 5 minute de gorie rasunatoare cad in abisul uitarii, si - cu banii economisiti, nu cu cei dati pe droguri ca aia sunt dusi de mult- isi intemeiaza o familie si incep sa traiasca partea a doua a visului american. Adica fac 3 plozi blonzi cu guri mari si zambete stralucitoare, care la maturitate ajung la 1.80. Pe langa asta, isi iau o casa in suburbii cu 2 etaje si subsol, un caine si fac reuniuni de familie de 2 ori pe an si gratare in cinstea vecinilor , pe 4 iulie isi atarna steagul pe veranda ( da, au veranda si probabil si piscina ) si gatesc curcan de Ziua Recunostintei.
Acum intervine in plan cliseul american, cu siguranta ati dat de el prin filme, ea e majoreta ( daca nu capitanul majoretelor) e frumoasa, populara -ca atat conteaza in liceu- si superficiala, el e fotbalist (daca nu capitanul echipei de fotbal american) nu e destept dar nici nu are nevoie sa fie, ii trebuie o medie mediocra si o bursa de sport pentru a face facultatea. In noaptea balului de sfarsit, inevitabil, ea ramane insarcinata. Nu au de ales -chipurile- si renunta la facultate, banii stansi de parinti lor ii dau pe o casa mica sau un apartament. Castiga putin, avanseaza cu greu dar ei sunt fericiti ( nu stiu daca sa rad, ca acesti doi idioti au renuntat la o educatie si o leafa de 7 ori mai mare, sau sa plang, ca povestea lor pare emotionanta). In orice caz, in ultimul timp, varsta velor doi a scazut la 16 ani ( vezi '16 and pregnant'). Deci aici se intalnesc cele 2 : cliseul si visul american, intemeierea unei familii si sentimentul ca na.... macar atat ai facut in viata.
Nu stiu cum sa comentez, americanii sunt pana la urma, in ciuda ignorantei de care dau dovada in multe domenii , o natiune de familisti. E oarecum greu de crezut ca Empire State Building si Statuia Libertatii au fost construite pentru a celebra altceva decat hotararea si rigiditatea unui om de afaceri temut sau a unui politician trufas. Cred ca adevaratul cliseu de peste ocean nu este cel prezentat in toate filmele, povestea oamenilor care isi indeplinesc visul sau care renunta la facultate pentru a umple casa de plozi, e faptul ca, desi nu au urmat planul initial, intr-un fel, au reusit sa fie fericiti de-alungul vietii.
by Milky Way
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu